Morar și Tatulici, doi băieți de aur

Azi am făcut mișto de Morar și i-am spus că m-a sunat Vîntu să-mi comunice, pe un ton tăios, că daunele de imagine provocate de vacanța noastră pe banii RMGC sînt prea mari: pînă și Cristorian a scris un text pe tema asta! Și că, deci, trebuie să returnăm costul excursiei, din propriile buzunare, ca pedeapsă, ca să salvăm Cațavencu de la faliment. În două ore, cît a trecut de cînd i-am spus asta, a reușit deja să se împace cu Tatulici – pe care-l ura de moarte – și acum îl lingușește într-un colț, în șoaptă. Nu răzbat pînă la noi decît fragmente din limbile lui: “nu se poate”, “spune-i tu lui Sorin”, “biet jurnalist cultural crescut la o revistă studențească comunistă”, “fac orice”, “Mișule, știi că tot timpul te-am admirat”.

Revenim!

Ilie Dumitrescu e cu noi!

Eroul de la Pasadena (apropo, pe acolo nu e nici o mină de aur?… hm, s-o întrebăm pe Vințan, că presimt că nu va fi suficientă documentarea asta din Noua Zeelandă) ni s-a alăturat pe facebook. Deocamdată, însă, nu ne-am hotărît dacă să-l contactăm au ba, pare cam papagal. Păi, cum s-a dus el la Gigi așa, fără să ceară nici un ban? Băi, Ilie, ascultă la noi, că sîntem din generația de aur cu plata gramului la zi, nu expirat, ca tine: învață de la Robert! Că el știe cum să ia paraua de pe Gigi, fraiere.

Hai, pup, mai vorbim, îți aducem noi niște CD-uri cu jocurile din campionatul neozeelandez de rugby, poate faci rost de un contract pe aici dacă te cerți cu Gigi.

Săriți, oameni buni, FB cenzurează niște bieți deontologi aurari!

Scandalos! Deși scriem la o tastatură din aur, avem internet wireless tot din aur cu viteză de țîșpe k (karate, nu kilobiți) și desktop auriu, aici, în Noua Zeelandă, imperialiștii americani ne cenzurează pe facebook! Ce s-a întîmplat, de fapt? Blogger-ul grupului nostru, singurul dintre noi care nu a mîncat căcat decît virtual pînă acum, a constatat că nu mai poate posta aici jurnalul nostru de pișcotari deontologi în Noua Zeelandă pe banii Roșia Montană Gold Corporation. Că cică facebook ne cere nu știu ce cod să ne accesăm contul „Generației de aur”! Păi, ce cod? Că singurele pe care le știam erau alea PIN de la cardurile golden, dar nici unul nu a fost bun. Unul singur, cel mai fraier, a încercat să zică ceva de un cod deontologic, dar, din greșeală, i-am scăpat pe picior un press papier pentru parai, dintr-o ditamai pepita de aur masiv, și a uitat ce voia să zică.

Deci, pe scurt, că și așa am vorbit prea mult (și nu vorbele-s de aur!), pînă rezolvă blogger-ul nostru problema cu contul de facebook (pe care nu putem intra; eh, dacă facebook-ul ăsta era al RAAPPS-ului, pînă acum rezolvam și contractele de cumpărare pe doi lei), ne citim aici. Hai, aura și la gargară!